Onomanția reprezintă o artă și o știință divinatorie care ne ajută să vedem cu adevărat cum este omul și ceea ce i-a pregătit destinul prin numele pe care acesta îl poartă. Studenții lui Pitagora susțineau că numele este OMUL - ”Nomen est Omen”.
La evrei, ştim cu toţii că există credinţa să nu îşi numească copiii după o rudă apropiată, mai ales dacă aceasta este încă în viaţă, ca nu cumva două suflete să fie nevoite să împartă acelaşi nume, întrucât acest lucru ar scurta viaţa unuia dintre aceştia.
Atât în creștinism cât și în Kabala, semnificația numelui și a prenumelui are o întreagă teorie.
În creştinism, de pildă, găsim în Biblie, în Vechiul Testament un pasaj care spune, că este mai important să alegi un nume bun copilului decât să îi dai bogăţii.
Vedem şi în Noul Testament cum Iisus i-a înnoit numele lui Saul cu Pavel. Atunci când omul vechi renunţă la atitudinile vechi, la caracterul său vechi şi se transformă, el nu se mai identifică cu numele acela. Conştiinţa lui vrea să renunţe la vechiul „eu” şi se duce către o formă nouă de conştiinţă şi bineînţeles la o altă realitate.
Apostolul Petru a fost numit „Petru” de însuşi Iisus Hristos ,iar acest pasaj se regăsește în Biblie, în Marcu 3:16, pentru că numele lui de naştere era Simon.
Acest nume a fost adăugat pentru a arăta misunea pe care acesta o avea. Astfel, mă duc cu gândul la cuvântul pe care Iisus îl adresează lui Simon: „Fericit eşti Simone, fiul lui Iona... şi eu îţi zic că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16.cu 16-17). Originea numelui Petru / Petra provine din limba greacă, mai exact de la cuvântul ” Petros”, care, tradus în limba română, înseamnă PIATRĂ.
A combina literele şi cuvintele, înseamnă a acţiona asupra Universului însuşi, şi aceasta explică şi prezenţa mantrelor în rugăciuni.
Ca o concluzie, consider că este extrem de importantă conștientizarea alegerii numelui pe care îl dați copiilor sau chiar schimbarea numelui vostru actual.
Vă îmbrățișez cu drag !
Adam Stavarache